Degradare

     Avea o frumusețe vitală, cu sălile pline de grație, muzica plutind în surdină. Trăia. Dar și timpul trăia, răpindu-i toată frumusețea, izbindu-l de platitudine și furându-i sclipirea ce o avea pe vremuri. Acum era mort, sau aproape de moarte, respira greu, îmbătrânit. Se chinuia fără speranță, știind că timpul i s-a scurs, dar, totuși, trăia cu greu prin oameni. Luminile ce străluceau odată, atmosfera ce vibra, starea înălțătoare, erau acum pale, rămânând ancorate anacronistic într-o eră ce le respingea, făcând loc pentru o altă viață cu un alt spirit ce se pregătea să îmbătrânească.

     T.N.