El

     E vorba despre stele, soare și lună. E vorba despre tot și despre nimic. E vorba despre tine, tu, cel care stai la fereastră privindu-mă, crezând că doar tu știi. Dar eu te priveam înapoi și tu nu vedeai; erai absorbit în iluzia ta despre mine și credeai că mă vei ajunge cândva fără, însă, a mă căuta. Îți dansam gesturile, privirile, ochii, mâinile, mintea, îți râdeam vorbele, dar tu le percepeai drept exprimări haotice ale nebuniei sublime. Nu îți vedeai reflexia în mine; nu, nu știai și o căutai. Iar eu așteptam, așteptam momentul revelator care să rămână pe chipul tău, să îți văd pupilele dilatându-se, buzele întredeschise, obrajii sărutați de un fior și speram că te vei întinde, că vei zbura către mine, dar ai rămas gânditor, nedumerit, înfricoșat de tine. Și când te-ai trezit și vălul ți-a eliberat privirea, era prea târziu. Am fost smulsă din sfera ta, aruncată spre o altă zare, plutind leneș într-o furtună. Și eu te căutam, deși în van, și tu rămâneai mereu un el pierdut printre picăturile de ploaie.

     T.N.