Gândul unei
clipe de extaz, o stare umbrită, restricționată, incapabilă de a pătrunde
într-un mediu închis și dezolant, provoacă regretul, starea de ebrietate a unui
dependent nerăbdător de a se autodistruge. Aceste clipe extatice, mirifice, au
fost smulse de lângă mine prin simpla mișcare a unui deget; am rămas împietrit,
incapabil de orice reacție, privind cum viața soției mele se prelingea domol pe
podeaua dezintegrată, murdară, nedemnă de a purta o asemenea comoară. Realul m-a izbit cu ferocitatea macabră a
unui sunet asurzitor, imprimat adânc în memorie, o buclă temporală trăită cu
recurență pentru această eternitate perfidă, balansată într-un singur fir de
speranță, al meu regăsindu-se diafan, o singură mișcare și esența se va fi
risipit, precum cea a Nilei, singura diferență fiind monstruozitatea palpabilă,
mefistofelică ce se regăsește în interiorul meu. Iluzia.
T.N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu