Aceeași întrebare apăsătoare, implacabilă,
rătăcind necontenit și absurd în adâncurile propriei conștiințe: Cine sunt eu? Sunt doar un anonim în
marea masă de anonimi, două cuvinte înlănțuite și totuși atât de disolute. Un
nume ce se lasă trecut în noaptea uitării, o identitate anostă prefigurată în
două lexeme banale, fără contur, disipate într-un univers artificial și tenebru: Jonathan Warren. Un profund dezgust, o falsă
trăire, un vid existențial, toate concentrate într-un suflet amorțit ce caută
scăpare pe străzile false și încărcate de o agitație voită și tulburătoare ale
unui oraș la fel de perfid animat: New York. De ce mă aflu aici? Probabil nici
eu nu știu, o existență apăsătoare, o rațiune analitică scindată pe deplin de
tumultuoasele sentimente; cunoașterea, realul, veridicitatea existențială,
anihilarea în întregime a trăirilor silnice, inutile, elemente esențiale, toate
cu tendința de a converge înspre definirea viagerului meu caracter, o esență
stranie, dar fascinantă din ale cărei lanțuri nu există cale de scăpare.
Rătăceam singur, atât de aproape de indivizii ce se revărsau în jurul meu,
sufocându-mă, și totuși la mile depărtare. Falsitatea, verosul, disoluția,
sentimentele de repulsie ce se scurg în fiecare clipă infinitezimală din
fiecare por al unei societăți tendențioase, precare, corupte, ce refulează
autenticitatea și esența dihotomizată a universului.
T.N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu