Știi?

     Mă vezi ca pe o persoană sau ca pe un întreg? Vezi în mine un om sau o individualitate? Cauți o completare sau mă accepți în toată-mi sălbăticimea stricată? Ai o singură alegere. Cine sunt eu? Mă poți descoperi? Dar ce găsești în tine rezonează, oare, cu mine? Și cauți, cauți, cauți, te distrugi, nu afli, te pierzi, dar eu nu. Ai ales bine? Ai ales măcar? Ai plecat, ai renunțat, nu ai văzut nimic și te-ai dărâmat funebru. Dar te poți întoarce. Te întorci? Vezi acum alegerea? Uită-te mai bine, privești greșit. Nu te opri la prima intuiție, divulgă, adâncește-te. Cauți bine? De ce te uiți la mine? Eu nu am răspunsul, tu trebuie să alegi; ce alegi? N-o să mă găsești aici și nici acolo, nu urmărești esențialul. Ai grijă, te îneci. Ridică-te la suprafață, privește în ansamblu, ce vezi? Cine se uită înapoi la tine? Nu sunt eu, nu ești nici tu, nu suntem noi și totuși te privim înapoi. Dar tu nu ne vezi, nu te vezi și-ți cauți în propria-ți disperare chipul.

     T.N.